Nu avem pieţe funcţionale, instituţii publice performante şi nici o societate civilă prea dezvoltată. Iaşul a devenit marginal.

Am analizat datele statistice date publicităţii privind investiţiile realizate în judeţul Iaşi în perioada 2003-2011. Concluzia este că ele sunt sărace, chiar dacă se observă o creştere până în 2008, moment de fractură după care cifrele scad. Mai precis, pe total avem o creştere a investiţiilor brute de la 748 milioane lei în 2003 la 2,88 miliarde lei, creştere de aproape trei ori în nouă ani. Sigur, dacă ponderăm cu rata inflaţiei din toată această perioadă, creşterea reală e mai mică, adică aproximativ o dublare.

Principalele domenii în care s-au înregistrat investiţii cât de cât mai răsărite sunt: industria prelucrătoare, construcţiile, comerţul şi tranzacţiile imobiliare, cu precizarea că ultimele două regresează după 2008, cel mai mult scăzând investiţiile în comerţ, de aproape trei ori, după creşteri spectaculoase înregistrate până în 2007-2008. Foarte slab stăm la investiţiile în învăţământ, mai ales în cel privat (2 mil. lei în 2011), sănătate şi asistenţă socială, mai ales în cele organizate ca societăţi comerciale (27 mil. lei în 2011), servicii în general, şi destul de prost în transporturi, informaţi şi comunicaţii, utilităţi şi energie.

Peisajul investiţional al judeţului Iaşi străluceşte prin lipsa de investiţii în domeniile „noii economii”, de excelenţă tehnologică şi cu valoare ridicată mare, cum ar fi domeniile IT, audio-vizual, telecomunicaţii, biotehnologii ş.a. Nu întâmplător ne pleacă specialiştii şi forţa de muncă în general, mai ales cea cu un grad de calificare peste medie. De asemenea, sunt foarte subţiri investiţiile străine, ceea ce demonstrează lipsa unei politici coerente şi consecvente de atragere a lor, din partea Camerei de Comerţ, a Administraţiei etc. Nu ne preocupăm să înfăţişăm elemente