Stiinta a demonstrat de-a lungul anilor ca dragostea este insotita de o componenta biologica ce influenteaza modul in care simtim acest sentiment, il aratam si ne comportam cand suntem marcati de el, reaminteste publicatia El Mundo intr-un articol de marti, 17 septembrie, in care explica neuro-fiziologia iubirii.

'In iubire intervin mai multi factori, unii emotionali, pe care nu-i putem controla, cum ar fi pasiunea, si care dupa o vreme pot sa dispara, dar si elemente ce depind de noi, cum ar fi angajamentul' fata de persoana iubita, explica Francisco Cabello, medic si psiholog spaniol, el asigurand ca stiinta are un rol bine conturat in problemele sentimentale.

Exista zone in creierul nostru si anumiti neuro-transmitatori, explica psihologul citat, care se activeaza in prezenta unor stimuli si atunci se pun in miscare mai multe circuite ce concretizeaza experienta amoroasa, cum ar fi dopamina, circuitul opioid, zona pre-frontala a creierului si, mai ales, nucleul accumbens . De exemplu, 'cu ajutorul imaginilor obtinute prin rezonanta magnetica functionala (fRMI), se poate face diferenta intre dragostea romantica si dragostea materna', semnaleaza Cabello, care este convins de 'substratul biologic la dragostei'.

Conform unor descoperiri recente, factorul de crestere nervoasa (NGF) ajunge la un nivel ridicat atunci cand ne indragostim de o noua persoana , dar dupa un an acesta revine la nivelul initial. 'Pentru a stimula secretia de dopamina - neuro-transmitatorul asociat cu placerea - este nevoie ca in viata noastra sa apara ceva nou', crede un alt cercetator. Pe de alta parte, cei care s-au indragostit recent prezinta niveluri de serotonina - hormonul relationat cu starea de fericire - cu 40% mai reduse decat ar fi normal, la fel ca si cei care sufera de tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC).

Se poate face si diferenta in