Două lucrări de artă semnate de Vlad Ţenu sunt expuse în foaierul Sălii Palatului pe perioada Festivalului. Vlad Ţenu, originar din Iaşi, locuieşte din 2008 la Londra, unde lucrează ca arhitect. Strecoară în programul său, măcar la finalul zilei, câteva ore dedicate hobby-ului său – instalaţiile, care sunt o combinaţie de matematică, arhitectură, artă şi natură.
După ce lucrările sale au fost expuse la mari festivaluri de artă internaţionale, a adus două dintre ele, din seria „Minimal Complexity“, şi la Bucureşi şi le-a montat în foaierul Sălii Palatului, astfel încât să fie văzute de toţi melomanii care vin la Festivalul „Enescu“. Vlad Ţenu (31 de ani) se inspiră din simplitatea bulelor de săpun, pe care le transpune, însă, cu ajutorul algoritmilor, într-o instalaţie modulară.
Corina Zorzor: Cum îţi caracterizezi lucrările?
Vlad Ţenu: Este vorba de un proces de cercetare, pe care l-am pornit atunci când am plecat la Londra să fac masterul care se cheamă „Adaptive Architecture and Computation“. De îndată ce am început să studiez la masterul acela, pe lângă faptul că am lucrat în paralel ca arhitect, am dezvoltat, plecând de la lucrarea mea de disertaţie, tot felul de prototipuri de forme, am folosit algoritmi. Toate lucrările din seria „Minimal Complexity“ sunt bazate pe un concept matematic care se referă la suprafeţe minimale. Sunt anumite geometrii care se intersectează, fiind continue şi periodice, iar acestea sunt baza lucrărilor mele. Aceste concepte se generează prin anumite funcţii şi ecuaţii. Eu, însă, am folosit programarea şi m-am folosit de anumite forme preluate din natură şi m-am inspirat din modelul bulelor de săpun. Am creat un algoritm cu care am trişat – nu am folosit formulele matematice, ci am propus o altă metodă de a genera aceste suprafeţe.
O „COMPLEXITATE“ DE ELEMENTE
