La o repede ochire asupra spatiului public romanesc postdecembrist, se observa o constanta confruntare intre doua tendinte contradictorii: una pe cat de firava, pe atat de disperata de a impune si in Romania modelul occidental democratic si civilizat, iar alta retrograd-dominanta, conservatoare a statu-quo-ului binom putere + avere. De demonstrat.
Sa ne reamintim cat de greu a fost imediat dupa revolutie cand anarhia din strada si din institutii tindea sa ramana singura forma de manifestare a puterii, iar unele din hotararile luate sub presiune atunci continua si azi: s-au distrus bazele economiei etatiste fara a se pune nimic in loc si s-au creat discrepantele uriase intre sectoarele productive, minerit, transporturi, energie, institutii de forta ale statului si cele neproductive, educatie, sanatate, cercetare...
Aici sunt inca cele mai mizerabile salarii din Europa. Orice incercare de restabilire a echilibrelor a fost sortita esecului.
Puterea nu vrea transparenta
Dupa primele alegeri, bataliile pentru impartirea puterii s-au mutat in CPUN cand s-au pus bazele noului regim politic si noii Constitutii, dar cetatenii nu au devenit parteneri ai Puterii politice si nici n-au fost incurajati sa participe la rezolvarea treburilor publice.
In plus, transparenta a fost doar mimata, lasandu-se la indemana celor puternici posibilitatea de a-si spori puterea in dauna institutiilor pe care le conduceau si a cetatenilor, iar situatia continua si azi in aceeasi maniera.
De aceea, semnele timide aparute incepand din iarna lui 2012 trebuie incurajate: cu toate ca s-a speculat aceeasi reactie emotionala a electoratului, s-a dorit o altfel de politica, una in favoarea libertatilor si a drepturilor cetatenesti, una cu toate faptele si intelegerile celor mari la vedere.
Fiindca o forta politica, USL, si
