Ajuns la al treilea lungmetraj, regizorul Corneliu Porumboiu ne-a vorbit despre reprezentarea realităţii în ficţiune, sursele de inspiraţie din spatele ultimei sale producţii cinematografice şi despre ce şanse au, astăzi, tinerii care visează să facă filme proprii.

Corneliu Porumboiu abia s-a întors de la Toronto, unde ultimul său film, „Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism“, a fost selectat. A stat cinci zile în Canada, „suficient cât să te dea complet peste cap cu fusul orar“, după cum recunoaşte. La cinematograful de lângă locul unde are loc interviul, filmul său are parte de o proiecţie restrânsă. Adevărata premieră pentru public va avea loc vineri, 20 septembrie, la aproape un an de la momentul în care filmările au fost încheiate. „M-am decis să-i dau drumul acum“, spune Porumboiu, care este deja cu mintea la proiectele viitoare. Regizorul nu se aşteaptă ca ultima sa producţie să producă vreun cutremur în privinţa succesului la public sau a încasărilor, însă este convins că există un public extrem de bine definit, dispus să urmărească povestea sa. Adică un film în cadre lungi şi statice, despre relaţia dintre un regizor (interpretat de Bogdan Dumitrache) şi o actriţă (Diana Avrămuţ), discutând şi repetând pentru ceea ce urmează a fi probabil ultima sa producţie pe rolă de film clasic, înainte ca epoca digitală să-şi intre în drepturi şi în lumea cinematografiei.

„Weekend Adevărul“: „Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism“ este un film despre film, despre facerea lui. Ideile personajului din film sunt şi ale tale?

Corneliu Porumboiu: E un film care, în primă cheie de interpretare, pune în discuţie mijloacele. Dar m-a interesat să şi părăsesc zona asta, ca să nu rămână un exerciţiu formal. Şi să caut un anumit tip de emoţie, un anumit tip de discurs. Evident, filmul are multe lucruri din mine. Într-un fel sau