E adevărat ce au spus alţii. Când vine toamna, se lasă cu proteste. Şi pro şi anti (aş fi scris „contra” dar mă acuzau unii că îi fac reclamă antrenorului Cosmin). Unii sunt pentru eutanasierea câinilor, alţii nu.

În primul caz, este vorba de cei muşcaţi sau, pur şi simplu, atacaţi de maidanezi, motiv pentru care, când văd câte o haită de „prieteni ai omului” dispuşi să rupă orice alt animal, indiferent câte picioare are (la bipede membrele superioare se numesc şi mâini) au „accese de panică”. Ceilalţi sunt beneficiari de fonduri pentru protecţia... animalelor în care îşi desfăşoară doar ei activitatea (cine n-a priceput ce-am vrut să transmit, n-are decât să mă caute să-i ofer amănunte) şi acuză bunicii sau părinţii care îşi plimbă nepoţii sau copiii prin parcuri că nu şi-i supraveghează. La neuronii mei obosiţi, asta se traduce „că cum” copiii trebuie ţinuţi în lesă să nu deranjeze, cumva, maidanezii. Concluzia ? „Sictir!” Şi la celelalte proteste sunt persoane pro ori anti proiectul „Roşia Montana”. Unii spun că, fără cianurizarea zonei prin respectiva exploatare, vor muri de foame şi ei şi copiii lor. E posibil, dar în nici un caz sigur. Pentru că ăia de o fac pe-a minerii pe acolo, cu căşti de ingineri, au luat bani grei pentru nişte pământuri vândute companiei canadiene. Dar nu s-au gândit nicio secundă la nepoţi şi strănepoţi.