- Comentariu - nr. 184 / 20 Septembrie, 2013 Despre caine, acest patruped mult disputat si comentat in ultimul timp, s-au scris si se vor scrie multe, fapte si intamplari savarsite de el, sub indrumarea omului. Relatia dintre om si caine se cunoaste din timpuri foarte vechi. Pe vremea cand vanatoarea era sursa de supravietuire, omul si cainele au facut front comun. Dar scopul acestor randuri nu este sa prezint un istoric al relatiei dintre om si caine, ci marile beneficii si neajunsuri pe care animalul le-a adus omului. A fost aparatorul stapanului, sprijin pentru procurarea hranei, paznic si aparator al turmelor de vite, paznic al gospodariilor, animal de tractiune pentru sanii, in zonele nordice, animal de lupte in arene... Dupa ce a fost dresat, atat pentru vanat, cat, mai ales, in serviciul militar, ca detectiv folosit la prinderea hotilor, infractorilor, pentru gasirea de vieti omenesti sub daramaturi, sub avalanse de zapada, pentru descoperirea drogurilor ascunse, fidelitatea cainelui fata de stapan a fost atat de mare, incat si-a dat viata pentru el. Dragostea, atasamentul si fidelitatea cainelui pentru stapan se datoreaza, in primul rand, grijii acestuia de a-l hrani. Daca stapanul moare, cainele ocoleste lumea, isi cauta hrana, desi este alungat de persoanele care fac alergii la vederea lui si, uneori, este lovit si schilodit. Asa incepe "viata de caine”, pe care o descriau bunicii nostri, iar cainele devine "maidanez”. In aceasta postura, cainele isi gaseste aliati tot din "breasla” lui, formand haita, care devine foarte periculoasa. Statisticile arata numarul foarte mare al persoanelor atacate, muscate sau... chiar ucise de aceste haite de caini. Durerile celor atacati de astfel de haite sunt mari, iar cheltuielile pentru ingrijirea victimelor sunt si mai mari. Edilii oraselor s-au gandit sa le faca acestor haite adaposturi speciale, unde sa le ingrijeasc