Aparent fara nicio motivatie si predeterminare, problema tortionarilor a explodat fara veste pe scena publica.
De unde chestiunea parea definitiv ingropata si transata, deopotriva cu problema celorlalti securisti si nomenclaturisti, iata ca societatea civila, sau ce a mai ramas din ea, isi redescopera capacitatea de a reactiona, fie si cu intarziere, la desertul moral care s-a instalat temeinic dupa asa-zisa revolutie anticomunista din 1989.
Pentru ca nimic nu invedereaza mai bine ipocrizia si duplicitatea regimului nascut in decembrie decat politica fata de stalpii de sustinere ai comunismului ceausist, dar si stalinist-dejist. Cu adevarat, guvernarea instalata in acel moment n-a facut decat sa ofere un colac de salvare corifeilor si reprezentantilor unui sistem condamnat de istorie si de propria ineficienta.
Cum, necum, sub conducerea inteleapta a lui Ion Iliescu si a ciracilor sai, vechii securisti si activisti ai PCR au devenit promotorii capitalismului romanesc, mai exact ai simulacrului de capitalism care ne fericeste de vreun sfert de secol cu anomaliile si miasmele sale.
Atunci cand aflam cu stupoare ca fosti tortionari precum Visinescu si Ficior beneficiaza de decenii intregi de pensii de vis, probabil pentru activitatea plina de abnegatie de mutilare a trupurilor si sufletelor fostilor detinuti politici, trebuie sa stim ca ei reprezinta categoria cea mai nevolnica a fostei nomenclaturi.
Cei mai ageri si mai valizi au devenit prosperi oameni de afaceri (vezi: Ion Nicolae, Dan Voiculescu si altii) sau oameni politici de frunte (precum Ion Iliescu) si dirijeaza in chip nemijlocit sau prin odraslele lor naturale si politice cursul afacerilor si politicii romanesti in directia dorita de domniile (tovarasiile) lor. Cum spunea un slogan inteligent de pe vremea Pietii Universitatii? "La vremuri noi, tot no
