Rata şomajului a ajuns la 7,5% în trimestrul doi al acestui an (mai mare cu 0,6% faţă aceeaşi perioadă a anului trecut), deşi rata de ocupare, adică ponderea angajaţilor în totalul populaţiei apte de muncă, a crescut în acelaşi interval, potrivit datelor trimestriale publicate de Institutul Naţional de Statistică. Cu alte cuvinte, într-o perioadă în care numărul de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă a crescut, totodată s-a majorat şi numărul celor care s-au angajat. Cum se explică această anomalie a pieţei muncii?
„O explicaţie a acestui fenomen poate fi găsită în ceea ce se întâmplă în piaţă din punctul de vedere al diferenţelor dintre mediul public şi cel economic. Sectorul privat începe să se dezvolte, se fac angajări pentru că firmele încep să se pregătească de perioadele de vârf de producţie, în timp ce din sectorul de stat încep să mai dispară angajaţi din acele companii-mamut care provoacă pierderi. Astfel, se produce o «deversare» de personal către zona de asistenţă socială“, este de părere Florin Godean, country manager al companiei cu activităţi de recrutare şi muncă temporară Adecco România, cu afaceri de peste 40 de milioane de euro anul trecut. El a adăugat că situaţia mai poate fi explicată şi ca urmare a diferenţelor geografice, pentru că în zonele în care s-au făcut investiţii – în zona Bucureştiului şi zona Transilvaniei – se creează mai multe locuri de muncă, în timp ce în regiunile din sudul ţării în mod tradiţional şomajul a fost mai mare. Statul cheltuie anual peste 15,5 miliarde de euro pentru cei aproape 8 milioane de beneficiari ai asistenţei sociale (pensii, alocaţii, indemnizaţii pentru mame sau pentru şomeri etc.).
O analiză a datelor la trimestrul doi din ultimii şapte ani arată că rata şomajului calculată conform standardelor Biroului Internaţional al Muncii a crescut cu aproape un punct procentual faţă de si