A fost a patra duminica in care s-a strigat impotriva proiectului Rosia Montana. 22 de zile de proteste. In Bucuresti au iesit din case la fel de multi tineri ca saptamana trecuta, aproximativ 15.000. Multi oameni au coborat in strada si la Cluj, Brasov, Iasi si Timisoara. O performanta a celor care cred ca pot schimba ceva prin manifestatii in piata publica.

Un gest induiosator si cu atat mai romantic pe cat cinism si ticalosie se revarsa din cealalta parte a propagandei sponsorizate sau direct interesata in exploatarea aurului de la Rosia Montana.

Si totusi, dupa trei saptamani si o zi de proteste, ceva s-a rupt in Piata Universitatii. Atmosfera s-a stins, avantul s-a taiat. Mesajele s-au amestecat si mai mult. Tendintele eco-hipster-stylish au radicalizat dincolo de absurd caracterul corectitudinii politice care strabate de la un capat la altul marsul tinerilor pe marile bulevarde ale Capitalei. In lipsa unor tinte ceva mai concrete si identificarea principalilor vinovati pentru complicata si jenanta solutie gasita de statul roman in fata RMGC, protestatarii au cantat, mancat si dansat tango.

Intre timp insa, premierul scoate de sub tejgheaua Guvernului documente unde sunt insirate zecile si sutele de investitii ce s-ar pogori asupra romanilor, daca si numai daca proiectul Rosia Montana va trece de Parlament. Altfel spus, in varianta in care proiectul nu se va mai face, oamenii trebuie sa stie foarte bine de ce tara va fi mult mai saraca si de ce nu vom avea nici drumuri, nici spitale si scoli renovate, nici azile de batrani. O manipulare de doi bani, dar ea este doar picatura din oceanul care se revarsa in ultimele saptamani dinspre RMGC.

Esecul protestelor, daca exista vreunul pana acum, ar fi acela ca si-au ratat principala tinta spre care pornisera - oprirea proiectului de exploatare a aurului de la Rosia Montana