Faptul ca tocmai cel aflat pe cai mari s-a repezit primul sa zica pardon, dupa ce celalalt il facuse de la obraz parsivel, demonstreaza mai bine decat orice ca impacarea este de conjuctura.

Domnul Victor Ponta a procedat corect. E bine sa-ti testezi adversarul, ca se te stie de frica, dar ar fi gresit sa continui dandu-ti fustele peste cap non stop, cand Rosia Montana arde inca la foc mocnit, Metrorex si RATB fierb de proteste, in spitale clocotesc nemultumirile, cainii au devenit agresivi, biciclistii furiosi, gazele se scumpesc, iarna se anunta grea si numai show-urile la ora de varf evolueaza ireprosabil.

Apare deci normal calculul pe care si l-o fi facut Ponta in gand: e bine sa fii parsivel, dar nu acum. Atunci, cand? Greu de spus, asta depinde de rabdarea celor din PSD carora le sfaraie calcaiele sa-si vada anuntat propriul candidat.

De rabdarea PNL nu depinde nimic, acolo nu se pune problema, intrucat atunci cand esti la remorca si te trage altul dupa el, n-ai de ales.

Primul hop: bugetul

Ar insemna un gest de kamikaze, sa dai cu alianta de pamant, tocmai cand trebuie votat bugetul peste vreo luna dupa lege sau peste vreo patru luni dupa regula nescrisa.

Chiar daca nu esti tare in aritmetica, e usor sa-ti dai seama dupa care regula de trei simpla se va imparti bugetul: parsiveii iau partea leului, aliatii se multumesc cu firimiturile, iar opozitia din judete - ciuciu.

Nu exista o ilustrare mai perfecta cu privire la buget, decat inteleapta vorba batraneasca, astazi mai valabila decat oricand: e greu sa imparti doua paie la trei magari. Totusi, daca ai majoritate absoluta, nu pare imposibil.

Simtind cum se apropie ziua cand va imparti paiele, domnul Ponta se zbate sa-si construiasca o imagine de om chibzuit, face economii, si isi sacrifica ceva confort personal, pleca