Crin Antonescu, şeful Senatului a fost în Elveţia cu o cursă de linie. Premierul Ponta a plecat şi el joi în Turcia cu un avion militar. Şi nu le-au căzut gradele. Nici nu s-au făcut de râs în faţa gazdelor. Mai degrabă acestea au apreciat, poate, grija lor pentrtu buget, într-o etapă de recesiune.

A altora. Pentru că nici elveţienii şi nici turcii n-au apucat să intre în criză. Poate de acum încolo – dacă ne gândim dacă ce se întâmplă pe la polonezi…

Avionul prezidenţial este un mit. American. A fost preluat şi de alţi preşedinţi care l-au tansformat într-un infemn al rangului, dând restului lumii sentimentul că ei nu pot călători ca orice alt muritor. Ceauşescu a comandat în America două Boeing-uri 707 (cum avea şi preşedintele american la vremea respectivă) dintre care unul a fost dotat „super”, iar celălalt funcţiona ca rezervă. Au costat o căruţă de bani, iar exploatarea lor asemenea. Pe lângă ele a mai fost amenajat şi un BAC 1–11, care transporta demnitari de rang înalt când nu îl însoţeau pe preşedinte. Noua clasă politică a preluat, odată cu puterea, şi flotila specială. Iliescu a apucat să călătorească doar odată cu Boeingul de top – ABB – până în Iugoslavia.

La scurt timp, înaintea unei deplasări în India, la probe, pilotul prezidenţial Ijavu i-a hârjâit o aripă şi un motor în cursul unei aterizări neîndemânatice şi la scos din uz. Stă şi acum şi rugineşte în baza militară de la Otopeni (cea cu traficul de ţigări).

De atunci înainte Iliescu l-a folosit pe celălalt (în care era amenajat un dormitor – pentru deplasările lungi) în America de Sud şi de Nord, în Asia, Africa şi prin alte locuri exotice prin care l-au purtat atribuţiile de administrator al Afacerilor Externe.

Prin Europa nu mai putea să călătorească cu el, pentru că „bătrâna carapace” depăşea normele de poluare sonoră impuse. Şi consuma al dracului de mult