Un val de întrebări şi indignaţi s-au abătut asupra societăţii civile şi asupra-mi după ce articole cu iz fitilard au apărut mânios proletar. Asta se întâmplă într-o perioadă grea, ce-i drept, în care Radio Guerrilla a fost nevoită să-şi întrerupă emisia „on air” continuând online, din motive care nu au legatură cu Radio Guerrilla.

Culisele acestei telenovele într-un alt episod, vorba colegului Iulian Tănase, responsabil cu sfârşitul lumii pe post: „Cu ajutorul Ălui de Sus vom reveni în aer. Ne vom pipăi bărbiile şi vom înţelege că nu mai avem guşă. Vom fi liberi!”.

Ca să nu mai spun că, în acelaşi timp, coincidenţa naibii, am onoarea ca Facebook să mă suspende timp de 7 zile pentru că subconştientul din mine postează o poza icon cu Jimi Hendrix şi două groovies topless din perioada Woodstock, o imagine renascentistă în fapt, reclamată brusc de o hoardă de hateri. În fine, există viaţă şi după Facebook.

Dar, mai trist este însă războiul presei cu ong-urile şi cu Piaţa Universităţii aflat în perioada „gaze sarin”, când, în mod firesc şi corolar fişelor de post, presa şi ong-urile ar trebui să fie pe aceeaşi poziţie: interesul public!

Din păcate, răfuiala a luat aspecte de revoluţie ideologică cu cravata tricolor - căcat pe clanţă - , iar cianura tinde să fie folosită ca vitrion pe faţa duşmanului de clasă aflat în revoltă totală de peste două săptămâni.

Demascările tovărăşeşti au început: Mircea Toma, Active Watchşi cu mine de la SDD, dar şi Mihail Bumbeş de la Miliţia Spirituală suntem oamenii „străinătăţii” care (ne) finanţează pentru a destabiliza Statul şi interesul naţional al exploatării. „Asta se dă” şi „asta se cere”.

Daca mai intră şi un gen „fin” de ştire care este menită să indigneze IMGB-ul şi bunul simţ de la APACA, cu atât mai bine.

Ba mai mult, sâmbătă, în timp ce alătur