Cărţi roase de trecerea timpului, unelte felurite, haine ponosite, papuci scorojiţi, ceasuri, telefoane mobile de pe la începutul "erei GSM", jucării, obiecte electrocasnice şi câte şi mai câte pot fi găsite în fiecare marţi şi vineri, în piaţa de vechituri, aflată în imediata vecinătate a Pieţei Independenţei Nord.

Oamenii recunosc cu o jumătate de gură că aleg să-şi vândă hainele şi obiectele de prin casă pentru a avea cu ce trăi, pentru a-şi permite să cumpere o pâine. Majoritatea celor care se trezesc dis de dimineaţă sunt oameni sărmani, pentru care fiecare leu contează.

"Am ales să vin în piaţă din cauza pensiei mici. Am 480 de lei pensie. Mai fac un leu de pâine. marţea piaţa merge mai bine, vinerea e mai slăbuţ. Vând ce nu-mi mai trebuie prin casă: pantofi, telefon, cojoc, cărţi. Nu prea se vând cărţile, nu mai citeşte lumea că au calculatoare", spune Emil Kovacs.

"Vin în piaţă să completez neajunsurile. Dacă ar fi banii de cauciuc să-i pot întinde ar ajunge. Vând iluzii, slabă vânzare. Asta e o lipsă de ocupaţie mai bine zis, pierdere de timp", spune un alt vânzător.

O femeie recunoaşte că produsele pe care le vinde le-a găsit prin containere. Le-a spălat, le-a curăţat şi le pune în vânzare.

"De necaz vin, stau în frig, vai de capul meu. Vând ce apuc şi ce găsesc prin gunoaie, de ce să mint, ca amărâţii, ca necăjiţii. Eu trăiesc din ce găsesc de pe la gunoaie, fac bani cât să trăiesc de pe o zi pe alta. Am şapte copii, trebuie să le dau de mâncare", spune femeia.

Puţinii cumpărători aflaţi în piaţa de vechituri au evitat să răspundă la întrebări, spunând doar că preferă piaţa de vechituri deoarece preţurile sunt foarte mici.

"Eu mă uit după încălţăminte, haine mai groase acum că vine iarna. Diferă preţurile, aici sunt cu mult mai mici. Eu mai cumpăr şi de la second", spune o femeie.