Născut în 1962, la Târgu Neamţ, poetul Ioan Vieru şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa în satul Grumăzeşti. A absolvit filologia la Universitatea din Bucureşti, a lucrat în redacţiile unor reviste literare, în prezent fiind directorul revistei „Contrapunct” din Bucureşti şi al fundaţiei cu acelaşi nume. A debutat în anul 1977 cu versuri în revista “Cronica”, iar editorial, în 1990, cu volumul „Căile şoimului”, ulterior publicând mai multe volume de versuri (“Abisul mâinilor”, “Coloana oficială”, “Zidul din turn”, “Peisaj confiscat”, “Transparenţă cu Pieta”. Este membru al Uniunii Scriitorilor de peste 15 ani. Sosit zilele trecute pe meleagurile natale, l-am rugat să ne acorde un interviu. Răspunsurile la câteva din întrebări, în această ediţie. - Nu eşti foarte prolific editorial. Cât consideri că ar trebui să scrie un poet, câte cărţi, câte una pe an sau mai rar? - Suntem într-un moment greu, foarte greu pentru literatură. Personal, puține lucruri mă mai interesează în România, și nu numai pe mine. E o repetiție înfiorătoare. Viața literară este aliniată mizeriei din jur spre o utopică afirmare. Mulți prieteni sunt preocupați de cum îmi administrez propria operă. Soluția lor ar fi să mă implic alături de personaje care au deja contracte cu lumea, cu realitatea. Pe moment, mă văd în alt tip de existență. Numărul mare de cărți scrise e ceva care mă sperie. Aș spune unor autori: opriți-vă ! Cred că viața, viața fiecărui om, este mult deasupra literaturii, artei, politicii etc. Detest această ideologizare indirectă prin gonflarea unor autori de către tot felul de grupuri politice sau editoriale, mi se pare o parte a corupției generalizate. Ori ești scriitor, ori galerie de stadion ! A folosi libertatea pentru a da la cap este o stare specifică societății românești, inclusiv a celei pretins literare. Nu știu cât ar trebui să scrie un poet, chiar nu am nicio părere în a