În Franţa situaţia romilor ar putea fi caracterizată ca fiind explozivă, deoarece relaţiile cu comunităţile în care ajung sunt mai mult decât tensionate, ba chiar s-au înregistrat deja incidente în care localnicii nemulţumiţi că autorităţile nu fac nimic să îi scape de ceea ce unii dintre ei numesc ”plagă”, manifestează împotriva lor sau chiar s-au strâns în grupuri de ”justiţiari” și le-au atacat taberele. Înainte ca România să ajungă membru al Uniunii Europene, Franţa a reproşat, în repetate rânduri, autorităţilor de la Bucureşti exact ceea ce se întâmplă astăzi în Hexagon: oficialii nu sunt în stare să găsească o soluţie pentru incluziunea socială a romilor.

În campania electorală, în urma căreia avea să fie ales președinte, François Hollande l-a acuzat pe Sarkozy și fostul guvern că nu stăteau pe gânduri și evacuau orice rom care depășea perioada permisă de ședere. Hollande le-a promis francezilor că va rezolva problema romilor și că va avea și grijă de ei. Francezii au fost de acord, și-au zis că este ceea ce trebuie, vor scăpa de ei, dar și romii vor avea o soartă mai bună. Francezii au fost de acord și-au zis că este ceea ce trebuie, vor scăpa de ei, dar și romii vor avea o soartă mai bună. Însă ce a făcut Guvernul socialist a fost să birocratizeze evacuările taberelor insalubre ale romilor, obligând autorităţile locale să efectueze anchete sociale și să găsească soluţii pentru romii pe care îi goneau. Singura urmare a fost creșterea tensiunilor dintre romi și comunităţile care îi respingeau, în așteptarea formalităţilor atât de prelungite de socialiști, dar care aveau același final: distrugerea taberelor și evacuarea.

Presa franceză nu a ratat nimic din lungul șir al poveștilor cu taberele mizere, care colcăie de gunoaie, în care trăiesc mulţi copii neșcolarizaţi, nespălaţi, în pericol tot timpul pentru că taberele sunt instalate pe sub poduri