Pe cuvântul meu că nu ştiu ce să mai înţeleg. De ceva vreme, sărbători, festivaluri, meciuri şi proteste pro şi contra. În rest, aproape nu se mai simt scumpirile că, vezi Doamne, s-a redus TVA-ul la pâine. Se merge pe aceeaşi idee de globalizare, iar românului i se asigură doar dreptul fundamental de a importa nişte produse finite după ce le-a dat, aproape gratis, materia primă altora.
Mă repet, dar asta e, ne bucurăm cu toţii de acel lucru plăcut (unora) care începe cu litera „M”. Ca, de exemplu, U.E. Şi-mi aduc aminte şi de puzderia de proiecte care produc nişte realizări în buzunarele celor care le promovează şi ale celor care se fac că le-ar pune în practică. Iar prostiţii de rând stau cu gura căscată la tembelizor şi se gândesc, în timpul vreunui calup publicitar întrerupt, din neglijenţă, de vreo câteva informaţii, ce fel de lichide să consume ca să ajungă la cei, cel puţin, doi litri pe zi recomandaţi pentru sănătatea lor. Că de mâncare nu mai poate fi vorba. Toată e cancerigenă. Mai puţin „laptele şi cornul”. Că astea-s bugetate, cu simţ de răspundere, până la ultima licitaţie. Sau, cine ştie, s-ar putea întâmpla să apară şi nişte mere în meniu. Dar cu acelaşi regim, adică să nu fie dăunătoare la anumite buzunare. În rest, pentru că tot a început oficial un nou an şcolar, le urez dascălilor să aibă parte de elevi inteligenţi, în stare să citească în anii propuşi pentru studiu măcar o carte tipărită, căreia să-i reţină titlul şi autorul. Iar elevilor le doresc nişte părinţi care, dacă au aflat că progenitura lor a fost trasă de o ureche sau a fost certată la şcoală, să facă acasă la fel ca profesorul (din ciclul „Dar tu ce-ai făcut, că nu ai luat-o degeaba”). Iar dacă a constatat că ar avea copilul dreptate să mai meargă şi pe la instituţia de învăţământ, să discute şi cu „încriminatul” cadru didactic. Deşi, cred că ar fi necesar ca părinţii sau c