Era de aşteptat ca un Guvern clădit şi cu stânga, şi cu dreapta pe un muşuroi de analişti şi televiziuni să adopte tehnici de eschivă, ca să nu primească vreo directă în figură. Muşuroiul a căpătat dimensiunile (nu şi înfăţişarea) unui zgârie-nori care se înalţă, grămadă, spre cer. La 70 la sută spre cer, mai precis.

Dar nu e FSN. E USL, o maşină cu volan şi pe stânga, şi pe dreapta. Şi Roşia Montană e ultimul exemplu de eschivă, de data asta în faţa protestelor de stradă. Dar merită să ne închipuim jocul de glezne din mai multe unghiuri.

Valuri, valuri, consilierii, analiştii de imagine, strategii de toate felurile au venit la Palatul Victoria, la sfat cu şeful Executivului. Tema: cum să aprobe deschiderea exploatării fără să îşi pună în cap pe cei care au fost buni în iarna trecută, împotriva puterii PDL, adică tocmai pe cei care acum ies la proteste. Şi din creierele adunate lângă premier a ieşit ideea perfectă: Ponta va spune că Guvernul a aprobat proiectul şi îl va trimite în Parlament, apoi va spune că el personal nu îl susţine. „Atunci cine?”, poate a întrebat vreunul mai curajos. Poate că prim-ministrul şi restul analisto-strategilor l-au privit interzişi. „Atunci cine îl susţine?”, poate a insistat curajosul, în acest scenariu semi-ipotetic. Poate s-a lăsat o tăcere grea şi priviri disperate căutau soluţia sub apăsarea dezamăgirii din ochii premierului. Repede a venit şi răspunsul: „Îl va susţine poporul, după ce îl vom convinge că noi nu îl susţinem, dar va auzi că trebuie să plătim două miliarde de dolari, iar vina o dăm pe Traian Băsescu”.

E foarte posibil ca acţiunea din culise să se fi întâmplat aşa, pentru că la suprafaţă a ieşit exact asta: Guvernul a făcut proiectul de lege şi l-a dat Parlamentului, după care Ponta a spus că va vota împotriva lui. Au început protestele, s-a aplicat planul B. Trebuia să o fac, altfel Gabriel Resou