Problema cainilor fara stapan defineste si ea perfect punctul mort in care a ajuns aceasta tara. Ca si tragediile provocate de inundatii, de ninsori, de seceta sau orice alt fenomen natural, la fel ca efectele coruptiei sau incompetenta politicienilor, cainii care au luat in stapanire mai toate orasele sunt efectul si nu cauza starii de paralizie a societatii.
Dovada pentru starea catatonica in care vietuieste intreaga societate e insasi tragedia care a trebuit sa aiba loc pentru ca bolnavul sa se desprinda pret de o secunda din stupoarea mentala in care cazuse.
A fost nevoie pentru asta ca un copil de patru ani sa fie sfasiat in centrul Capitalei de o haita de maidanezi. Experienta din trecut ar trebui sa ne spuna ca nu trebuie sa ne facem prea multe iluzii. Cel mai probabil, nici dupa adoptarea legii eutanasierii cainilor fara stapan si declararea ei constitutionala nu vom scapa de haitele din maidanezi care populeaza toate marile orase. Cu siguranta insa vom asista la maceluri inutile ale catorva sute sau mii de caini, o manifestare primitiva pentru un popor care a asistat pasiv atata timp la salbaticirea atat a omului, cat si a prietenului sau milenar.
Intr-adevar, este pentru prima oara cand avem o lege coerenta si limpede care permite eutanasierea cainilor fara stapan, insa legislatie a existat si pana in prezent. Faptul ca in cateva orase din tara, foarte putine, s-a reusit strangerea maidanezilor de pe strazi demonstreaza ca problema s-ar fi putut rezolva peste tot, daca s-ar fi dorit cu adevarat. Noua lege prevede ca, daca dupa 14 zile animalele nu sunt revendicate sau adoptate, autoritatile locale pot decide eutaniasierea sau prelungirea sederii lor in adapost, daca au resursele necesare pentru intretinerea lor in locuri special amenajate.
Cum bani stim ca nu exista mai pe nicaieri si isteria a capatat dimensi
