Într-o vineri, la 31 mai 1935, ciobanul Petre era pe câmp cu oile. Gângav şi surd din naştere, Petrache, cum era numit feciorul sărac, era de o curăţenie sufletească foarte mare. Poate de aceea în acea zi i s-a arătat Dumnezeu sub înfăţişarea unui bătrân îmbrăcat în alb, „Moşul”, cum i-a spus el ulterior. Stând lângă o salcie, „Moşul” i-a spus că oamenii trebuie să se pocăiască, altfel vor avea de pătimit… Acest mesaj trebuia să îl spună ciobanul preotului satului, care urma să cheme lumea la credinţă adevărată şi la fapte bune. Tânărul a fost uimit de prezenţa misterioasă, dar n-a îndrăznit să spună nimic. Cine l-ar fi crezut pe el? A doua vineri, Domnul i s-a arătat, din nou, cu acelaşi mesaj. În zadar, căci tânărul nu a găsit curajul să îi împlinească vrerea. Iar când în a treia vineri consecutiv şi-a făcut apariţia Dumnezeu, ciobanii prezenţi spun că l-au auzit pe băiat vorbind cu o voce nevăzută şi că la sfârşit a fost trântit la pământ. Petrache a mărturisit mai apoi că a fost o mică pedeapsă pentru neascultarea de a comunica preotului cele spuse de „Moş”. Petrache Lupu a povestit astfel prima lui întâlnire cu Dumnezeu: „La buturugi, când l-am văzut, m-am îngrozit de frică. El mi-a zis: – Să nu-ţi fie frică! Am să-ţi dau curaj şi-am să-ţi spun o vorbă. – Bine, «Moşule», spune. – Să te duci să spui la lume, cu cine te-ntâlneşti pe cale, să-i spui: Dacă nu ne pocăim, dacă nu ţinem sărbătorile, dacă nu ne ducem la biserică să ne rugăm la Dumnezeu de sănătate, dacă nu ţinem posturile, dacă nu ne ducem la popă… atunci foc, atunci ne rupe muncile noastre, fraţilor!… Să nu mai facem fapte rele, să nu mai râdem de fraţii noştri, să ne unim cu toţii la faptele bune, să nu mai arunce nimeni copiii pe la gropi… şi să nu ne mai duşmănim (…) Nimeni să nu fure, să nu pună foc, să nu ia dreptul altuia! Să ne unim cu toate neamurile noastre! Să facem fapte bune, că de nu