Voiculescu şi-a făcut un calcul greşit atunci când a decis să demisioneze din Senat pentru a fi judecat de o instanţă inferioară.

Încă de acum cinci ani, de când a fost trimis în judecată, dosarul a avut un traseu sinuos. Demisiile lui Voiculescu din Parlament au trimis cauza, într- un sfârşit, la Tribunalul Bucureşti.

Ca răspuns la criticile potrivit cărora politicianul fuge de instanţa supremă, Voiculescu a replicat, filozofic: "Da’ ce, la Tribunal nu se face Justiţie?". Odată reluat procesul, judecătoarea a menţinut la dosar toate actele făcute de magistraţii supremi şi a re-audiat inculpaţii care au dorit acest lucru. Aşa a început să vină şi Dan Voiculescu la propriul proces, până atunci el fiind reprezentat de avocaţi.

Prin apărători, mogulul media a cerut audierea lui Traian Băsescu, pe motiv că ar fi aprobat o autorizaţie de construcţie pe când era primar, apoi a cerut audierea ca martor al fostului ministru al Agriculturii, Dacian Cioloş. O altă chestiune sensibilă a făcut referire la calitatea de parte civilă a Ministerului Agriculturii, în condiţiile în care avocaţii au cerut retragerea acestuia din proces.

Doleanţe respinse

Rând pe rând, cererile au fost respinse şi Dan Voiculescu şi prietenii din ICA s-au trezit condamnaţi. La ultimul termen, Voiculescu a declarat, în faţa judecătoarei, că "nu sunt probe, nici directe, nici indirecte, nici mărturii, nici declaraţii, nici măcar indicii că aş fi fost implicat în vreun fel în această privatizare".

Tot atunci, Voiculescu a arătat că nu a fost chemat niciodată la DNA pentru a i se prezenta materialul de urmărire penală, lucru puţin probabil, având în vedere că a transmis procurorilor o scrisoare prin care anunţa că nu doreşte să dea declaraţii. Nefamiliarizat cu sălile de judecată, mogulul media rătăcea aproape de fiecare dată, bezmetic, pe holurile Tribunalului, până găsea s