Cel mai cunoscut embargo, care corespunde perfect definiției, e cel impus de Statele Unite Cubei comuniste.
Embargo, termen de origine spaniolă, este o metodă de război politico-economic care s-a practicat dintotdeauna.
Primul embargo cunoscut în epoca modernă e cel impus de Europa lui Napoleon Angliei dușmane: interzicerea oricărei forme de comerț, ba chiar și limitarea strictă a contactelor diplomatice. Inainte de asta, însă, Europa mai cunoscuse asemenea forme de embargo. Cel impus de Olanda renascentistă orașului flamand vecin Antwerpen, de pildă, embargo care a izolat Antwerpenul vreme de secole și a dus la sărăcirea lui durabilă.
In zilele noastre, cel mai cunoscut embargo și cel care corespunde perfect definiției, este cel impus de Statele Unite Cubei comuniste. El a fost instaurat acum mai bine de jumătate de secol, în 1960, și acoperă orice contact, inclusiv turistic, nu doar comercial, între SUA și Cuba.
Embargourile sînt în general temporare. Așa a fost cel impus Iugoslaviei lui Miloșevici, sau Irakului lui Saddam Husein. Așa e, teoretic, cel impus actualmente Siriei, sau cel impus de zece ani Fâșiei Gaza de către Israel.
Altele sînt discrete și puțin cunoscut public, lăsate să fie uitate atât de cei care le impun, cît și de cei care le suportă. Așa e embargoul impus Ciprului de Nord de către Națiunile Unite încă din 1975.
Unele embargouri sînt parțiale și au în vedere în special armele. De pildă, țările occidentale impun un embargo pe livrările de arme către China, Iran și Coreea de Nord.
In sfîrșit, altele sînt pur motivate politic și folosite ca o armă de slăbire a adversarului, cum e cel impus Georgiei de către Rusia încă din 2006, deja înaintea scurtului război care a dus la ajungerea tancurilor rusești pînă la câțiva kilometri de Tbilisi.
***
