In ziua de 27 septembrie 1914 (pe stil nou), orele 6:30 dimineata, murea la Sinaia, dupa 48 de ani de domnie, primul rege al Romaniei, Carol I. Asa cum relateaza I.G. Duca din informatiile primite chiar de la regina, regele se simtise foarte bine in ajun, s-a trezit ca de obicei in zori, dar nu s-a sculat imediat.
A reclamat o durere de cap, dupa care a respirat adanc de trei ori si a lasat capul intr-o parte. Regina Elisabeta a crezut ca doarme, dar in urmatoarele minute a inteles ca regele nu mai respira. Dr. Mamulea, medicul familiei regale, a fost chemat imediat, dar n-a putut decat sa constate decesul.
Astfel s-a sfarsit cel care avusese cea mai lunga domnie in tara noastra, cel venit sa conduca un principat vasal Imperiului Otoman si care parasea scena lasand un regat independent si ridicat sub multe aspecte la nivelul standardelor europene din acea vreme.
La timpul sau, s-au evitat comentariile pe tema decesului, dar toti memorialistii relateaza conflictul aparut intre rege pe de o parte si guvernul tarii sau alte personalitati de seama pe de alta parte, cu privire la pozitia ce urma s-o adopte Romania in razboiul care se apropia.
Regele era legat prin obarsia sa de Germania si deci de Tripla Alianta (Germania, Austro-Ungaria si Imperiul Otoman), in timp ce guvernul si intelectualitatea romana, scolarizata in mare parte la Paris, aveau viziunea unui razboi de partea Antantei (Franta, Anglia, Rusia), cu avantajul de a putea intregi teritoriul tarii cu Transilvania si Banatul.
In acest conext, regele s-a simtit obligat sa convoace Consiliul de Coroana in ziua de 21 iulie 1914 (stil nou) pentru a face o declaratie soc: in anul 1883, incheiase un tratat secret cu Tripla Alianta, iar tratatul trebuie respectat.
Este drept ca se prevedeau obligatii din partea Romaniei doar in cazul unui atac al
