În 2009, scriind despre Poliţist, adjectiv, al doilea lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, Alex. Leo Şerban îl socotea „poate cea mai radicală propunere cinematografică românească de la Marfa şi banii încoace“. Dacă ar fi putut vedea şi Cînd se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism, criticul şi-ar fi schimbat cu siguranţă părerea.

Paul are în jur de 35 de ani şi este cineast. Dacă n-am şti că este un personaj inventat de regizorul-scenarist Corneliu Porumboiu, l-am putea considera pe Paul, cel puţin după felul în care vorbeşte despre arta sa, un reprezentant al Noului Cinema Românesc. Aşa, putem cel mult vedea în el un alter ego al autorului. Paul se află în mijlocul producţiei noului său film, în Bucureşti. A doua zi, urmează să fie filmate ultimele scene în care apare Alina, o actriţă dintr-un rol secundar, care urmează să se întoarcă acasă, la Tîrgu-Mureş, imediat după ce-şi termină treaba. Însă Paul are alte planuri cu Alina. Mai întîi, el scrie pentru ea o scenă nud. Apoi, o sună pe Magda, producătoarea sa, şi, pretextînd o recidivă a unui ulcer mai vechi, îi cere să amîne cu o zi filmările. Această pauză obţinută şi-o petrece doar cu Alina. Însă filmul trebuie terminat, iar Alina trebuie să plece.

Cînd se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism, al treilea lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, este atît filmul unei duble aventuri (pe de o parte, cea a lui Paul cu Alina, şi, pe de altă parte, cea a autorului cu limbajul cinematografului sau, poate, cinematograful limbajului), cît şi o punere în abis a procesului realizării unui film. În plus, el vorbeşte despre opoziţia dintre corporalitate şi spiritualitate, precum şi despre cea dintre viaţă şi artă. Chiar dacă, la o privire superficială, s-ar putea crede că în film nu se întîmplă mare lucru, arcul protagonistului este foarte bine conturat. Iniţial, Paul o doreşte atît de mul