Discursul politic dominant al acestei toamne e dublu manipulatoriu. Intai, minerii de la Rosia Montana vor locuri de munca, dar e greu de spus daca toti cetatenii imbracati in uniforme noi care presteaza in fata camerelor de luat vederi alaturi de prim ministrul Victor Ponta sau de presedintele Camerei Deputatilor, Valeriu Zgonea, au legatura cu mineritul, chiar daca si-au inmuiat cizmele noi, suflecate minereste, in noroiul gros al minei.
Daca ar fi reala povestea cu locurile de munca, Guvernul Ponta ar avea o piatra de moara in traista: in Suceava, Botosani, Iasi si in majoritatea oraselor mari romanesti au disparut toate platformele industriale, iar fostii angajati si-au luat calea exilului pentru un loc de munca ori s-au intors la tara sa cultive bucatica de pamant mostenita de la parinti.
Protestul lor, mai amenintator sau mai tacut, n-a fost sprijinit de marile corporatii transnationale, desi din "maretele ctitorii" n-a mai ramas piatra peste piatra.
Foamea de locuri de munca bine platite
E adevarat ca bisnitarii locali si nationali au facut bani grei din "averea comuna a muncitorilor si taranilor", dar fostii proprietari, doar cu numele, nu s-au ales decat cu praful de pe toba. Povestile cu locuri de munca nascute de capitalismul modern si economia de piata n-au tinut de foame.
Al doilea: discursul ecologist n-a insemnat niciodata mai nimic pe scena noastra politica din 1989 incoace si iata ca avem surpriza placuta a unor mari, dar educate multimi de demonstranti in centrul Capitalei, in zilele bune, peste 15 mii, care nu vor ca autoritatile statului sa permita exploatarea aurului cu ajutorul cianurilor, un cuvant sperietoare care desemneaza o otrava usor de detectat in multe din produsele consumate de noi. Fireste, in concentratii tolerabile ca si alte asemenea substante toxice.
Lectii de m
