Uniunea Social Liberala paraie din toate incheieturile si abia se mai tine pe picioare. Nu trece o zi fara ca o declaratie a vreunui liberal sau social democrat sau nu arunce in aer ecranele televizoarelor si paginele ziarelor, nu exista tema politica importanta care sa nu desparta cele doua mari partide care formeaza Uniunea.
Rosia Montana nu a fost decat pretextul perfect care sa desparta apele definitiv si oficial intre cei doi lideri. Iar daca astazi PNL si PSD se mai afla, inca, impreuna la masa Guvernului, liantul care le tine impreuna este doar frica si nimic altceva.
Frica de necunoscut, frica de a nu genera o instabilitate care sa le anuleze sansele electorale de la alegerile de anul viitor, teama ca inca nu si-au pus la punct strategia post despartire, nesiguranta PSD de a nu avea finalizate calculele pentru o noua majoritate sau de a nu isi fi gasit inca propriul candidat pentru prezidentiale. Probabil aici intra si asteptarea liberalilor de a fi scosi de la guvernare, pentru ca, nu-i asa?, o iesire din scena necumpatata poate avea efecte dezastruoase in viitor.
In ciuda tuturor spaimelor legate de viitor, realitatea e ca guvernarea USL s-a transformat intr-o coabitarea care a devenit chiar mai dureroasa pentru actori decat cealalta coabitare de la varful Puterii, si ea imposibila, dintre Victor Ponta si Traian Basescu. O realitate care nu ar trebui sa surprinda prea mult, mai ales daca reluam istoricul aliantelor politice in Romania din momentul in care acestea au castigat puterea. Dorinta de a face opozitie le-a strans si le-a unit ca o forta centripeta.
Din momentul in care au ajuns la guvernare, interesele personale, opuse de cele mai multe ori si meschine, au actionat ca o forta centrifuga de o intensitate colosala. Iar alianta a plesnit. Acelasi lucru se intampla astazi cu USL. Cat timp Traian Basescu a
