După ce vineri, orădenii au putut să asiste la piesa „Cei ce nu uită...", o punere în scenă a urmărilor genocidului comunist în România, sâmbătă, în foaierul Teatrului Regina Maria a avut loc conferința „Închisorile lor, memoria noastră", susținută de Sorin Alexandrescu.

Deși vremea de afară a fost caldă iar conferința a început la ora 12.00, în foaierul Teatrului Regina Maria nu au fost prezenți decât aproximativ 40 de oameni, în contrast cu mulțimea care avea să se îndoape cu mici, bere și spirtoase, doar câteva ore mai târziu, la Târgul Pălincarilor. Comentariul profesorului emerit de la Universitatea din Amsterdam, Sorin Alexandrescu, a pornit de la una din realitățile decupate din piesa „Cei ce nu uită...", pusă în scenă vineri, după scenariul și regia artistică a lui Gavriil Pinte, și anume, refuzul Consiliului Europei din ianuarie 2006 de a condamna oficial crimele comunismului. „Stephane Courtois, specialistul francez în istoria comunismului își punea și el aceeași întrebare: de ce sunt privite diferit comunismul și nazismul. Ambele regimuri au fost la fel de violente și criminale. Una avea în centru războiul de rasă, alta avea ca esență războiul de clasă. Miturile lor erau diferite, unul se referea la rasa ariană, celălalt la marxism, unul la trecut, altul la viitor, dar aveau un mecansim comun. Nazismul a crezut că poate face orice în prezent pentru că este justificat de trecut, comunismul a crescut că poate dispune de prezent pentru a-și construi viitorul. Prezentul a fost tratat cu indiferență, cu o lipsă crasă de responsabilitate. Cred că pentru occidentali, comunismul nu a putut și nu poate fi comparat cu nazismul din mai multe motive. În primul rând pentru că după Al Doilea Război Mondial, armata rusă nu putea fi văzută decât ca aliatul Occidentului, ea fiind una dintre cele eliberatoare. Nimeni nu putea crede că, în fapt, Stalin făcea ceea ce făc