A fost “inventat” întâmplător, în 2737 i.H, de către împăratul chinez Shen Nung, care a adăugat plante uscate în apa fiartă şi a astfel a obţinut ceaiul aromat pe care l-a diversificat ulterior.
Întăreşte sistemul imunitar, pentru că este bogat în flavonoide, cu rol de protecţie împotriva radicalilor liberi, după cum nota crazyfortea.com. În spatele lucrurilor legate de sănătate se află însă istoria unei băuturi deloc obişnuită.
Ca monedă de schimb
Ceaiul a apărut în Europa în 1608, în Olanda, iar China era singura sursa de ceaiuri din întreaga lume. Cele mai…comune tipuri de ceai exportate au fost cel verde, alb, galben, roşu, oolong şi Puer - un tip de ceai negru cu fermentaţie specială, denumit şi ceaiul frumuseţii.
Până în secolul al XIX-lea, în Siberia, ceaiul era folosit ca monedă de schimb. Până în anul 1800, numai în Marea Britanie se consumau 12 de milioane de kilograme de ceai anual. Tipurile preferate de ceai erau cel alb, verde, negru, oolong - combinaţie chinezească între ceaiul verde şi cel negru, cel mai consumat tip de ceai din Anglia până în anul 1850, conform documentelor vremii.
Pliculeţele de ceai s-au “născut” la New York. Mai precis, importatorul Thomas Sullivan observase că oamenilor le este mult mai uşor să găseasca un “săculeţ” cu ceai, pe care să îl aşeze în apă, decât să aştepte ca produsul proaspăt să infuzeze.
Revenind la sănătate, studiile cercetătorilor americani au arătat că zilnic se consuma în medie trei miliarde de ceşti de ceai, aceasta fiind cea mai populară şi ieftină băutură din lume, după apă.
