Ani de zile, preşedintelui Băsescu i s-a imputat (pe bună dreptate, de obicei) lipsa acelei minime neutralităţi de preşedinte, nu a neutralităţii utopice din Constituţie, dar măcar una aşa, de bun simţ, cum laşi un minim loc de bună ziua. Preşedintele nu prea a lăsat, s-a băgat total în politica partinică.
Dar iată că visul „acelei părţi” a societăţii s-a împlinit. Duminică dimineaţa la Pro TV, preşedintele a declarat, în mod repetat, că va fi neutru pe subiectul Roşia Montană, pentru că s-a creat o falie în societate şi cine o să mai medieze pe tema asta, dacă va fi nevoie? Pe final de mandat, preşedintele oferă 2 premiere în 1: îl interesează faliile din societate şi e lovit brusc de funcţia de mediator din Constituţie.
Sigur că de fapt nu e aşa, e o glumă. Pe lîngă faptul că imediat lîngă declaraţia cu neutralitatea e una în care spune că e „un adept fără rezerve al relansării industriei de extragere a metalelor preţioase”, ea singură de natură a anula „neutralitatea”, preşedintele bagă alte manipulări grele, că de fapt cianurile nu sînt aşa de dăunătoare şi că aurul nu ar pleca din ţară, ci ar merge la BNR.
O altă veste aparent bună care după 2 secunde de gîndire devine una foarte rea: BNR are dintotdeauna o rezervă de aur suficientă (că parcă România a luat împrumuturi grămadă şi nu a obiectat nimeni că nu avem suficiente rezerve cu care să garantăm, nu? Logic.), ceea ce înseamnă că, dacă BNR ar cumpăra tot aurul exploatat de la Roşia, cum zice preşedintele, nu sîntem doar furaţi şi poluaţi, dar şi plătim enorm ca să fim furaţi şi poluaţi şi să facem nişte stocuri de aur inutile. (Sigur, scenariul este complet aberant, ca România să cumpere ea tot aurul produs eventual la Roşia, în valoare de cel puţin 10 miliarde de dolari după estimări, dar nu se ştie niciodată. Putem doar spera că e doar o bezea trimisă fanilor “aurului dacic”, şi nu un pr