O fantoma bantuie astazi din nou prin Europa. Nu e spectrul comunismului, din pacate, in cazul asta, ci o fantoma mult mai periculoasa - rasismul. Pentru ca in realitate nu a murit niciodata, pentru ca a fost doar adormit in perioada de bunastare si bum economic si pentru ca e legat in mod intim de natura umana in pornirile sale primitive, ca un "rest" al evolutiei noastre recente.
Rasismul de astazi, abia disimulat si pitit cu greu in spatele corectitudinii politice, a prins viata odata cu adancirea crizei economice si lipsa perspectivelor in statele cele mai dezvoltate ale UE.
Dupa ororile provocate de-a lungul celui de-al Doilea Razboi Mondial, rasismul nu mai poate imbraca niciodata forma in care el s-a prezentat in perioada interbelica. Nici macar nu e nevoie sa ne chinuim prea mult ca sa-i descoperim noile vesminte sub care si-a facut iarasi aparitia in spatiul public.
Rafinat, sublimat si inca ascuns in spatele unei multimi de eufemisme, noul val de rasism, care strabate Europa de la nord la sud si de la vest la est, a devenit imposibil de negat. Nimeni nu mai poate inchide ochii in fata manifestarilor sale tot mai agresive.
Ceea ce se intampla in aceste zile in Franta cu rromii este suficient pentru a intelege unde s-a ajuns intr-unul din statele care, pe deasupra, si-a asumat rolul de lider si promotor al multiculturalismului. Prigoana ministrului de Interne, Manuel Valls, impotriva tuturor cetatenilor de etnie rroma, pe care ii considera imposibil de integrat in societatea franceza, singura solutie in cazul lor fiind bascularea peste granita, este doar efectul si nu cauza noului trend care ia nastere in Vest.
Masurile ministrului de Interne francez sunt sustinute si de presedintele Hollande, care spera ca astfel sa stopeze prabusirea increderii in partidul socialist, o schimbare de pozitie radicala
