Exista multe voci care sunt realmente ingrijorate de surplusul de cont curent al Romaniei. Pana la urma, ce e normal si ce nu in surplusul contului curent al unei economii ca a noastra? Vestea buna este ca exporturile de bunuri si servicii s-au imbunatatit. Importurile scazute arata insa o scadere a investitiilor si a consumului ca urmare a lipsei finantarii externe, ceea ce e o veste proasta. Scaderea consumului si investitiilor echivaleaza cu destimularea cererii agregate, or asta nu ajuta deloc o crestere economica deja firava. Dat fiind ca nu economisim destul de mult pentru a putea sustine investitiile, cel mai intelept este sa apelam la economiile altora (economisire externa/importuri). Privind din aceasta perspectiva, se ajunge la concluzia ferma ca Romania nu-si permite pur si simplu sa aiba surplusuri de cont curent. Avem nevoie de deficite de cont curent, daca vrem crestere. Un deficit de cont curent va reflecta diferentialul dintre economisirea interna si necesarul propriu de investitii. In plus, imbunatatirea contului curent nu este una structurala, determinata de fundamente economice mai bune, ci mai degraba una conjucturala, temporara, nesustenabila, nefiind de natura a indica o echilibrare a economiei nationale. Argumentele prezentate mai sus si invocate des zilele astea sunt corecte. Reprezinta insa doar o parte de adevar. Uitam un lucru esential. Surplusul de cont curent al Romaniei este un efect al recesiunii si nu o cauza a ei. Poate fi cel mult efectul unui cerc vicios nedezirabil- criza a determinat ajustarea puternica a deficitului de cont curent, ba chiar a condus la acumulare de surplusuri care, mai departe, nu ajuta deloc economia. Contul curent al balantei de plati externe este senzitiv la modificarea decalajului de productie (output gap, sau diferenta dintre PIB ul potential si PIB ul curent) prin canalul balantei comerciale. Aceasta