Acum câteva zile, am auzit doi bătrânei întrebându-se dacă Ziua Recoltei se ţinea în ultima duminică din septembrie sau în prima din octombrie. Fiecare cu argumentele lui, încerca să-i demonstreze celuilalt că el avea dreptate.

Pentru câteva momente, dezbaterea pe această temă devenise atât de importantă, încât şi alţi trecători, de aceeaşi vârstă, bineînţeles, s-au angrenat în discuţii despre ceea ce, pe vremea regimului comunist, reprezenta o mare sărbătoare a muncii.

Pentru generaţia de astăzi, Ziua Recoltei nu spune nimic. Când găseşti pe toate drumurile roşii, cartofi, varză, gogonele, morcovi, ardei, usturoi, pătrunjel, despre ce zi a recoltei să vorbim? Când pieţele, marketurile şi magazinele de cartier sunt burduşite cu astfel de produse agricole şi cu cele exotice aduse de la dracu-n praznic, cum să-i facem pe aceşti tineri să înţeleagă că Sărbătoarea Recoltei devenise un super prilej, dacă nu chiar unicul, când ne puteam umple cămara cu provizii de iarnă?

Care provizii?, ar putea să ne întrebe copilul sau nepotul obişnuit să cumpere două roşii, în loc de două kilograme, o sută de grame de cartofi de la toneta din colţ, şi nu un sac cum se întâmpla atunci, fără să stea la coadă şi să se calce în picioare. În mintea lui, obişnuită cu telefoane şi calculatoare de ultimă generaţie, s-ar putea ca astfel de povestiri despre tinereţea părinţilor ori bunicilor să pară fabulaţii scoase din cutia cu amintiri.

Din nefericire, lucrurile au stat întocmai. Camioanele de la cooperativele agricole de producţie, încărcate cu de toate, soseau de cu seara sau noaptea târziu şi lumea se bulucea, chiar dacă nu se vindea nimic până dimineaţa când, trebuia să apară cineva, de la partid. Ţinea un mic discurs, îi felicita pe ţărani, elogia agricultura socialistă şi pe tovarăşul secretar general, şi numai după aceea se coborau obloanele ca