Săptămâna trecută a fost condamnat la cinci ani cu executare nimeni altul decât Dan Voiculescu, liderul şi fondatorul Partidului Conservator (PC) din România. Anterior, presa a scris mult despre „isprăvile“ sale în domeniul afacerilor, dar, deşi au fost intentate mai multe dosare, toate erau tergiversate sau clasate.

Presa a scos în vileag şi faptul că era agent al Securităţii, pe numele de cod „Felix“. Dar nimic nu a urmat, acesta deţinând Antenele (cum le spun românii posturilor de televiziune Antena 1, Antena 2 şi Antena 3), care constituie un mijloc de propagandă şi dezinformare redutabil nu numai al PC, dar şi a guvernării actuale din România.

În sfârşit însă, la insistenţa procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dosarul lui Voiculescu a fost trimis în instanţă, dar sentinţa a venit abia după 1.750 de zile. Capul de acuzare este privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare, prin care Statul Român a fost prejudiciat cu peste 60 de milioane de euro. Cu alte cuvinte, la privatizare instituţia şi terenul aferent au fost subapreciate şi vândute la un preţ modic. Împreună cu liderul conservator au mai fost condamnaţi la diferite termene cu executare încă opt persoane, printre care, la şase ani, fostul director al Institutului de Cercetări Alimentare, Gheorghe Mencinicopschi. Sentinţa emisă de Tribunalul Bucureşti, însă, nu e definitivă şi poate fi atacată pe două căi, apel şi apoi recurs. Judecând însă după precedentele din ultimii ani, şansele de achitare pentru Dan Voiculescu sunt minime şi, cel mai probabil, sentinţa nu va putea fi schimbată.

Mulţi au făcut afaceri în acest fel în ultimii 24 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989. Puţini însă au fost sancţionaţi. Dar lucrurile au început să se schimbe din 2012, când, rând pe rând, au fost condamnaţi cu executare oligarhi şi moguli care păreau atotputernici şi imposibil