Un clujean, condamnat pentru omor în anii '50, a muncit în mina Musariu, de la Brad, în galerii vechi de 2.000 de ani. El povesteşte că, într-o mină asemănătoare celor din Roşia Montană, găsea bucăţi de aur de peste 20 de kilograme o dată la 3 zile.
Născut în colonia Sopor, din părinţi chiaburi, F.I. a fost condamnat la mijlocul anilor '50 pentru omor. În 23 august 1956 a ajuns la poalele Munţilor Metaliferi, la Brad, în mina Musariu unde în 3 ani şi 7 luni a găsit atâta aur încât spune că ar fi putut cumpăra tot Clujul. A făcut la Brad şcoala şi, deşi e miner cu acte în regulă, recunoaşte că în galerii, aurul găsit se plătea cu zile de muncă în plus. Exploatarea, în acele vremuri, se făcea cu dinamită.
"În 1957, primăvară a venit delegaţie la puşcărie şi au întrebat cine vrea să meargă la lucru la mină. Apoi sigur, am avut pedeapsa mare şi m-am înscris. Nu au putut să mă ducă imediat până ce nu am primit condamnarea şi vizita medicală şi am mers în mină, să muncesc, alături de civili, în Musariu. Mi se reducea pedeapsa. La o zi de mină câştigam două zile de libertate", îşi aminteşte Joska bacsi.
Acolo, la poalele Munţilor Metaliferi, în galerii vecine "Treptelor romane" şi "12 Apostoli", vechi de peste 2.000 de ani şi asemănătoare minelor din Roşia Montană, bătrânul de 75 de ani a învăţat că libertatea e mai de preţ decât aurul. Vorbeşte cumpătat, dar discuţia se "aprinde" uşor şi aurul devine "îngrozitor".
"Ştiţi cum e acolo? E un filon vertical, drept şi cu dinamită, astralit şi ce mai aveam nevoie şi am făcut treaba. Tot am lucrat şi tot de pământ am dat, dar, la un moment dat s-a întâmplat să găsesc ceva îngrozitor. Am terminat curăţenia după explodare şi am pregătit celălalt zid, ca să meargă burghiul drept, am scos o scândură. Când am scos bolovanul am văzut că era piatră, dar după aia a fost un aur extraordinar. Noi nu aveam voie să
