Auzind că episcopul Atanasie Anghel va fi deshumat şi dus în Mica Romă pentru a-şi somnul de veci, m-am gândit la toată istoria de devotament şi sacrificii a Bisericii Române Unite cu Roma.

Anul acesta se împlinesc 65 de ani de la răstignirea Bisericii Greco-Catolice Unite cu Roma de către Statul Român în complicitate cu anumiţi lideri corupţi ai Bisericii Ortodoxe. În mod sinistru lichidarea juridică a Bisericii Române Unite cu Roma s-a săvârşit la 1 decembrie 1948, când se împlineau 30 de ani de la Marea Unire a românilor, un act istoric în care liderii greco-catolici (atât din partea ) au avut un rol covârşitor: Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voievod, episcopul Iuliu Hossu, Gheorghe Pop de Băseşti, Ioan Raţiu, Vasile Lucaciu ş.a. Toţi aceştia şi-au închinat viaţa, puterea şi averea poporului român. Din păcate recunoştinţa la români e pasăre rară şi toţi care au trăit până la Al doilea Război Mondial, au fost aruncaţi în închisorile comuniste… româneşti, unde şi-au găsit sfârşitul alături de întreaga elită culturală, intelectuală, religioasă a României interbelice. În 1948-1949 toţi episcopii greco-catolici au fost închişi în temniţele comuniste, aducând aminte de persecuţiile împotriva creştinilor de la începutul creştinismului.

În 1918 când liderii politici ai Transilvaniei au decis (în numele poporului) Unirea cu Regatul României, Transilvania a contribuit la zestrea naţională cu toată bogăţia sa culturală, etnică şi religioasă: germanii evanghelici (saşii), germanii catolici (şvabii), maghiarii cu cele 3 biserici istorice, evreii sefarzi şi aşkenazi, românii greco-catolici şi românii ortodocşi.

Pentru rolul istoric în emanciparea, dezvoltarea şi evoluţia poporului român din Transilvania, pentru destinul de biserică martir a naţiunii române din Ardeal, credem că episcopul Atanasie Anghel ar merita recunoştinţă… chiar şi târzie, postumă, dar