A trebuit să treacă mai multe luni de dispute şi scandaluri suprarealiste între politicienii francezi pentru ca Adunarea Naţională să adopte, recent, o lege privind transparenţa.

Când, în mai 2012, a fost numit în funcţia de ministru delegat pentru Buget în noul Cabinet socialist condus de Jean-Marc Ayrault, Jérôme Cahuzac avea reputaţia unui politician inflexibil când vine vorba de banul public şi de politica fiscală a guvernului. Îşi câştigase această reputaţie conducând comisia de specialitate din Adunarea Naţională pe vremea precedentului Guvern Fillon, când se remarcase prin criticile sale bine plasate la adresa extravaganţelor şi risipei guvernului anterior, care pe timp de criză erau şi mai scandaloase decât ar fi fost în vremuri mai prospere. Numirea sa trebuia să fie, aşadar, garanţia unei politici fiscale şi bugetare responsabile şi stricte, aşa cum stă bine unui partid care pune pe primul plan interesele celor mulţi, şi nu pe cele ale grupurilor de interese. Şi vreme de şase luni Jérôme Cahuzac s-a bucurat din plin de statutul său, mai ales că nu era deloc clar cum a devenit el expert în probleme fiscale şi bugetare având în vedere că este de profesie medic chirurg.

Bucuria a durat până pe la mijlocul lunii decembrie, când o publicaţie online, Mediapart, a scris că integrul ministru pentru Buget are un cont nedeclarat, deschis la filiala din Geneva a băncii UBS. Cahuzac a negat vehement, ba chiar i-a dat în judecată pentru defăimare pe ziarişti, împotriva cărora Parchetul a şi deschis o anchetă. Mare păcat, pentru că ziarele franceze s-au năpustit asupra afacerii şi patru luni mai târziu, în aprilie anul acesta, recunoştea că are un cont de 600.000 de euro în Singapore, era scos din Guvern, dat afară din partid şi demisiona din Parlament, acuzat fiind de fraudă fiscală şi de spălare de bani proveniţi din fraude fiscale. Cu alte cuvinte, omul