Scandalul din ultimele săptămâni privind proiectul minier de la Roşia Montană ne-a prilejuit aflarea unor informaţii sau afirmaţii, care în mod normal rămâneau la dosar, necunoscute presei şi publicului larg.
Spre exemplu, de la şeful SRI-ului am aflat că instituţia a trimis (probabil în ultimii 5-6 ani) 500 de informări privind proiectul de la Roşia Montană.
De la şeful SIE, Teodor Meleşcanu (personaj dubios, alunecos, care a părăsit tabăra USL-ului, trecând în tabăra lui Băsescu) am auzit alte lucruri interesante, care merită să fie analizate în detaliu, co dasarul SIE în faţă: „În cazul Roşia Montană au fost implicate atât guverne, cât şi entităţi, mijloace de presă şi cetăţeni străini… fie în favoarea proiectului, fie împotriva proiectului”.
Luni, 30 septembrie, am văzut o scenă care va rămâne emblematică pentru anul 2013: şeful SRI-ului (care absolut întâmplător este naşul premierului PSD Victor Ponta) a fost audiat de comisia parlamentară de control a SRI-ului. La finalul audierii, şeful SRI-ului a refuzat să dea noroc cu şeful Comisiei conduse de… deputatul PSD Georgian Pop. Sărmanul Georgian a rămas cu mâna întinsă, cerşind parcă după mâna lui George Maior.
Mâna întinsă a şefului Comisiei de control a SRI către şeful SRI ne arată practic care este relaţia între Parlament şi SRI. Parlamentarii cerşesc informaţii de la SRI, iar şeful SRI-ului le oferă discreţionar, adică doar atunci când are chef şi interese, în funcţie de afinităţi politice, ideologice sau dacă preopinenţii au certificat ORNISS.
Pentru că ştiu că „băieţii” citesc foarte atent ce se scrie în presă despre şeful lor, mă rezum să spun doar atât: George Maior are un soi de şmecherism inteligent, specific securiştilor lui Ceauşescu. Omul spune puţin, dar ştie foarte multe, are aptitudini intelectuale certe, dar face pe prostul, pe mutul, pe niznaiul.
Iulian Br