Ziua de 1 octombrie 2013 e deja trecut. E istorie. Consemnările despre întâmplările din această zi sunt sumare. Nimic spectaculos nu s-a petrecut la 1 octombrie 2013. Dacă, la ora 13, Banca Naţională ar fi anunţat un curs valutar care să fi marcat o depreciere drastică a leului, ei da, ce vâlvă ar fi ieşit. Pentru că o depreciere drastică a leului (adică o depreciere substanţială a monedei euro) ar fi condus la o creştere a accizelor.
Căci accizele din anul viitor vor fi calculate în raport cu nivelul euro de la 1 octombrie 2013. Şi atunci, cu pariul câştigat ar fi început bombardamentul asupra Băncii Naţionale, care ar fi fost acuzată că, pactizând cu Ministerul Finanţelor, a manipulat cursul, facilitând creşterea nivelului accizelor. Asta ar fi însemnat preţuri mai mari la produsele accizate, în primul rând la benzină. Aşa însă, cu pariul pierdut, mai greu să ataci Banca Naţională.
Cursul de schimb e al pieţei valutare
De ani buni, cum se apropia prima zi bancară din luna octombrie, se şi înteţea zarva pe piaţa zvonurilor. Aceleaşi poveşti au fost depănate toamnă după toamnă. Şi anume, că BNR ar juca pe cartea Ministrului Finanţelor, care în goana după venituri mai mari la buget îşi doreşte bani mai mulţi din accize. Iar bani mai mulţi pot să vină numai dacă pe piaţa valutară, în prima zi bancară din octombrie, euro este mai scump în raport cu leul. Pariul e acelaşi în fiecare an: „Va provoca BNR căderea leului cu gândul ascuns de a ajuta Ministerul Finanţelor să strângă mai mulţi bani din accize?
Adevărul este că n-a fost an în care, în prima zi bancară din octombrie, aprecierea sau deprecierea monedei naţionale, faţă de euro, să nu stârnească nenumărate comentarii, dispute, supărări. Fără să fie luat în seamă raportul cauze-efecte. Şi fără să i se dea vreo atenţie faptului că nu Banca Naţională, ci piaţa valutară „dictează” cursul. Pentru
