Cândva, undeva prin America, o mamă, înghesuită de sărăcie şi de culoarea pielii, şi-a cicălit de mic copilul să înveţe, să citească. “Nu ştii când ce ştii te poate ajuta !” i-a zis ea premonitoriu puştiului, cam îndărătnic şi miop. Iar copilul a ascultat-o şi a crescut devorând cărţi. Azi este un neurochirurg renumit şi recunoscut dincolo de ocean. Numele său este vehiculat în mediile politice ca viitor succesor al exoticului Obama. Ben Carson se numeşte personajul la modă al noii poveşti americane de succes. O poveste mereu reinventată, tocmai pentru ca visul american să nu se ofilească niciodată. Propaganda “Unchiului Sam” lucrează cu spor, neîntrerupt şi fără rateuri majore.
Dar pilda rămâne, căci doar instrucţia îl poate împinge în faţă pe individul oropsit de soartă. Într-o societate care mai are cât de cât respect pentru valori şi care mai crede în meritocraţie, desigur. Altfel, e mai importantă pila, nicidecum competenţa profesională. Dar câţi dintre noi mai sunt în stare să refuze odraslei lor accesul la deliciile calculatorului şi televizorului în exces ? Cine mai reuşeşte azi să-şi convingă progenitura să citească, împuindu-i capul cu basme despre recunoaşterea muncii ? Societatea în care trăim este stricată iremediabil, nimic şi nimeni nu o mai salvează. Pe malurile Dâmboviţei, povaţa auzită pe Potomac este uşor schimbată, după tradiţia locului : “Nu ştii când ăla pe care-l ştii te poate ajuta”....
Altundeva, în Suedia, un alt copil, “creativ şi ambiţios, interesat de teatru”, tot dintr-o familie sărmană, şi-a dorit să “fie luat în serios şi tratat precum o persoană inteligentă”. La maturitate, Sture Bergwall – aşa îl cheamă pe excentricul scandinav - a descoperit calea spre celebritate. “Când i-am spus medicului că am ucis pe cineva, deja îi captasem atenţia”, s-a confesat încântat falsul criminal. Şi recunoaşterile s-au
