Selecţionerul echipei naţionale feminine de tenis de masă a României, constănţeanul Viorel Filimon, îşi serbează astăzi ziua de naştere. Antrenor fără pereche, care a lansat la Constanţa generaţii întregi de mari campioane şi campioni, Filimon a ajuns la 61 de ani, mulţi dintre ei punându-şi-i în slujba tenisului de masă. Este un fanatic al acestui sport, tehnician de nivel mondial. S-a născut la Ploieşti, dar, la o vârstă fragedă, s-a mutat la Buzău, alături de familie. Aici a început practicarea tenisului de masă, la o vârstă relativ mare, 15 ani, dar aceasta nu a fost un impediment în obţinerea de performanţe. Meseria de antrenor l-a atras însă în mod deosebit, astfel că, atunci când a intrat la facultate, avea deja carnet de antrenor. A încercat întâi să urmeze studii superioare la Arhitectură, dar, deşi a luat 10 la desen (materie la care era talentat), l-a tras în jos matematica, astfel că nu a fost admis, în condiţiile în care concurenţa era foarte mare. Astfel că s-a orientat către Facultatea de Nave a Institutului Politehnic din Galaţi. În acest oraş, pasiunea sa pentru antrenorat a încolţit, a răsărit şi a înflorit. A făcut selecţii în rândul copiilor, cu care lucra pe holurile Sălii Sporturilor. La Galaţi a cunoscut-o şi pe viitoarea sa soţie, Mariana, o tânără frumoasă din Constanţa. La finele facultăţii, Viorel Filimon a primit repartiţie la Constanţa, unde a lucrat la Şantierul Naval, la secţia tubulatură. Nu a renunţat însă la tenisul de masă, iar când, peste câţiva ani, a trebuit să aleagă între SNC şi sport, Filimon s-a hotărât într-o secundă: tenisul de masă. Astfel că, în 1977, s-a transferat la Şcoala Sportivă nr. 2 (actualul Liceu cu Program Sportiv „Nicolae Rotaru”), acolo unde activează şi astăzi. Cei 36 de ani de muncă prodigioasă de la Constanţa, plus perioadele Buzău şi Galaţi, l-au consacrat pe Viorel Filimon drept un monstru sacru al tenis