Astazi, Florian Pittis implineste patru ani de nefiinta. Adica au trecut patru ani de cand a plecat dintre noi. Asa am putea spune, daca nu am sti ca nefiinta este un termen relativ si ca uneori se confunda cu eternitatea. Pentru unii. Pentru cei care traiesc "intru" ceva, nu doar "pentru" ceva. Florian Pittis a fost (este) unul dintre acestia. Disparitia sa este relativa, pentru ca mesajele lui au ramas incrustate in noi. Una dintre piesele lui Victor Socaciu ("Nucul") este innobilata, la sfarsit, de vocea lui Florian Pittis care rosteste: "Nu va mai lasati constransi de nimeni si de nimic,/ nici de vremuri, nici de oameni. / Fara ura, fara regrete si fara resentimente,/ mergeti inainte ca si cum timpul n-ar exista, / eliberati-va de TOT si de TOATE,/ cu gandul ca trebuie sa traiti pentru si in Adevar,/ caci doar Adevarul va va face liberi./ Si numai liberi fiind, veti putea atinge in viata FERICIREA"...
Intreaga existenta a lui Florian Pittis s-a desfasurat in termeni rigurosi, de exigente profesionale pe de o parte (era actor) si nonconformism pe de alta parte (promotor al rockului si folkului in Romania). Uneori rigoarea si revolta, visul si realitatea se intalneau pe scena ("Scoica de lemn" de Fanus Neagu, "Cum se numeau cei patru Beatles" de Stephen Poljakoff, "Ancheta asupra unui tanar care nu a facut nimic" de Adrian Dohotaru, ca sa nu mai vorbim de celebrul Arlechino din "Mincinosul" lui Carlo Goldoni). Dupa 1990 existenta i s-a reimpartit intre scena si radio.
Si totusi, chiar daca anumite cuvinte, expresii sau versuri rostite de Florian Pittis au devenit emblematice, crescute parca din fiinta sa (desi, mai degraba, el a crescut din ele), exista inca multe, nenumarate, straluciri si profunzimi nestiute ale actorului care a fost (obisnuiti cu apostolatul sau pentru muzica uitam ca, de fapt, el a fost un mare actor). Cine-si mai amint
