Asia cea plină de culoare şi arome îşi dezvăluie încă un secret. O tentaţie care stârneşte fiori… de plăcere. Un fruct cu nume de basm, ale cărui textură şi gust sunt provocatoare. Fructul dragon. Sau pitaya, după cum s-ar putea să-l întâlniţi în unele magazine. Este uşor de recunoscut, datorită aspectului său neconvenţional. Un fruct mare (poate avea chiar şi 15 centimetri lungime şi o greutate de 200-800 de grame), roşu aprins, ce imită foarte bine spinarea arcuită a unui dragon ce aruncă flăcări. Dacă vă hotărâţi să-l cumpăraţi, gândiţi-vă că sunteţi pe cale să deveniţi... explorator. Un explorator în... bucătărie.
Important este să aibă o culoare intensă, fără pete (un semn că este mult prea copt), potrivit de tare, asemănător unui fruct de kiwi suficient de copt. Cel mai bine este să-l serviţi după ce a stat o oră sau două în frigider. În felul acesta, nu doar îşi intensifică aroma, ci va provoca o explozie de răcoare. Se taie foarte uşor în două, apoi cu un cuţit sau o linguriţă se scoate miezul. Se taie felii sau cubuleţe şi se poate servi ca atare, aşezându-le la loc în coajă, pentru un efect mai dramatic. Miezul este alb, foarte cremos, cu multe seminţe negre, ca şi cum ar fi un kiwi care nu a avut timp să se bronzeze (dacă sunteţi perseverenţi mai puteţi gusta alte două soiuri de pitaya: cel roşu şi miez roşu, cu un gust puţin mai acrişor, sau celălalt galben, cu miez roşu). Gustul este delicat, dulce, o combinaţie de pară zemoasă şi kiwi bine copt. Este bine să nu fie combinat cu fructe cu aromă şi gust puternice, pentru că s-ar putea să nu-l mai simţiţi deloc. Este bogat în vitamina C şi antioxidanţi, aşa că l-aţi putea considera un medicament delicios.
Din fructul dragonului se pot face sucuri, sorbeturi sau chiar o specialitate de vin exotic. De asemenea, se poate folosi în salate de fructe sau creme. În general, este excelent în t
