La Mălini, ,,Nicolae Labiş” XLV, a avut sâmbătă, 28 septembrie 2013, şansa unei zile deosebit de frumoase, însorite şi chiar calde prin luminişurile copacilor din parcul Casei Memoriale. În mierea ei, roadele mărunte şi dârze ale mărului pus de învăţătorul Eugen Labiş, cum ne-a amintit fiica sa Margareta, răspândeau o strălucire rubinie, înstelată de urmele rămase de la piatra din vară. Până într-atât, încât ceea ce a fost rană în carnea fructului tânăr părea acum blazon. Cum se întâmplă într-un fel şi cu Poetul, şi cu poezia lui.

De splendoarea peisajului în splendoarea dimineţii au înţeles să se bucure câţiva dintre oaspeţii manifestării care înnoptaseră la ,,Nedeia”, în Valea Stânişoarei, coborând încet, la pas, spre Mălini: Doina Rizea, directoarea Editurii Floare Albastră Bucureşti, istoricul literar, eminescologul Nicolae Georgescu, poetul Constantin Hrehor şi Doamna sa, poetul Valentin Talpalaru, prozatoarea Doina Popa, poetul Liviu Ioan Stoiciu. Până la urmă şi nu mai târziu decât anunţase programul, toată lumea s-a adunat în parc şi mai toată lumea a ţinut să vadă şi să revadă Casa, cu uşa deschisă şi mireasmă de plăcinte calde. Ne aştepta în prag, ca de 45 de ani încoace, sora Poetului, prof. Margareta Labiş. De data aceasta împreună cu doi dintre urmaşii de sânge, copiii Teodorei, mezina familiei învăţătorilor Labiş, Horia şi Andreea, cel de-al treilea, din foarte tânăra generaţie, Andrei al lui Horia, de numai un anişor şi ceva, fiind rămas acasă, în Bucureşti. Horia este inginer constructor, ,,ca şi părinţii noştri”. Andreea, împreună cu o prietenă bună, Andreea Lazăr, conduce o şcoală particulară de limbi străine. A venit şi ea acum la Mălini. Şi de asemenea a venit şi soţul Andreei, arhitectul Tudor Cotiţosu. În momentul în care le notez numele de familie, Horia Creţu şi Andreea Cotiţosu îmi spun râzând: ,,Dar noi toţi suntem Labiş!”. Cu Ho