- Social - nr. 195 / 5 Octombrie, 2013 Se obisnuieste, oficial, ca despre medici sa se vorbeasca numai de bine. Nu stim insa daca este corect sau util societatii sa ascundem sub pres comportamentul mai putin omenos al celor in halate albe, care conditioneaza actul medical de unele avantaje materiale sau care au un comportament jignitor sau umilitor fata de cei care isi pun toata speranta in priceperea si umanismul lor. Un lucru trebuie stiut: in Romania se sufera inca prea mult, nu numai de boli sau de felul in care sunt tratate acestea, ci si de modul in care suntem tratati ca oameni, atat pe patul de spital, in cabinete sau la usa cabinetului medical la care apelam sau la care suntem trimisi. Printr-o experienta neplacuta am trecut si eu recent. Programata, pe baza de trimitere de la medicul de familie pentru 16 septembrie 2013, ora 10, m-am prezentat la aceasta data in fata cabinetului de hematologie (4051) al Policlinicii judetene, inca de la ora 9,30. Am inteles ca eram singura programata. Dupa o asteptare zadarnica de un ceas si un sfert (cam mult pentru o femeie in etate, cardiaca si hipertensiva), pe la 10,45, iau legatura cu asistenta, care imi raspunde ca medicul la care trebuia sa ma prezint intarzie din cauza inceperii noului an scolar. Lucrul acesta putea sa mi-l spuna mai devreme, doar m-a vazut asteptand. Medicul soseste totusi pe la ora 11,40, intra in cabinet fara sa ne salute si fara sa-si ceara scuze, macar din politete, invitand inauntru o doamna ce statea pe scaun, dar ultima venita. Desigur, o cunostinta, cu care a stat de vorba circa o jumatate de ora. Cand a iesit, credeam ca urmez eu, fiind prima sosita, dar medicul a invitat in cabinet alte trei persoane. Simtinduma neindreptatita si umilita chiar, am intrat si eu in cabinet incercand sai explic ca eu astept de la ora noua si jumatate. Medicul a vrut sa ma dea afara, dar intre timp apuc sa-