Nu ştiu la ce lucrează şi ce-i preocupă acum pe premier sau pe miniştri, dar ştiu că toţi cei din mediul de business, începând de la acţionari, directorul general, directorul financiar şi până la cei care introduc ipotezele şi datele, lucrează la planurile de afaceri şi bugetul pe 2014. Din execuţia acestor planuri de afaceri şi a bugetelor din fiecare companie ministrul finanţelor încasează taxele şi impozitele pe care guvernul le cheltuieşte apoi ca şi cum acele venituri le-ar produce sau ar fi rezultatul ideilor sau muncii lui.
Înainte ca firmele să înceapă să-şi construiască business plan-urile pe 2014 ar fi trebuit ca guvernul în frunte cu premierul, ministrul finanţelor şi ministrul economiei să iasă în faţă şi să anunţe principalii indicatori macroeconomici pentru anul viitor aşa cum îi estimează ei în mod realist, nu punându-i copy şi paste din rămăşiţele de prognoze anterioare care nu sunt actualizate cu lunile. 700.000 de firme din România, mai mari sau mai mici, cu afaceri totale de 200 de miliarde de euro pe an şi care angajează 3 milioane de persoane depind de bugetul de stat şi nu prin prisma faptului că au afaceri directe cu statul. Toată lumea din business vrea să ştie acum, nu în ianuarie-februarie 2014, pe ce creştere economică merge guvernul Ponta la anul, cât vor fi cheltuielile, cât va fi deficitul, cât va fi inflaţia, cât va fi cursul valutar, ce proiecte de investiţii va finanţa guvernul, câţi bani (prin împrumuturi) vrea să ridice de pe piaţă, cât va fi salariul minim pe economie, cât vor fi contribuţiile sociale, asta ca să nu mai vorbim de toate taxele şi impozitele care trebuie plătite şi în ce cuantum.
Suntem pe 7 octombrie şi nu ştim nimic. Premierul Ponta încă se gândeşte cum va face cu relaxarea fiscală pe piaţa muncii: ori scade contribuţiile de asigurări sociale (CAS-ul) sau creşte baza salarială nesupusă impozitării