Pe cat de capricioasa pare aceasta vreme de toamna, pe atat de propice este cunoasterii felului romanesc de a guverna, de a face politica.

Iar ceea ce vedem este de-a dreptul dezamagitor: inca nu stim, nu putem sau nu vrem sa construim politici publice in favoarea cetateanului platitor de taxe si impozite, inca murim de grija adversarului. Nevindecabilul, fatalul sindrom al caprei vecinului. De demonstrat.

Practic, in 5 februarie 2011 s-au nascut doua proiecte care graviteaza unul impotriva altuia: s-a semnat protocolul de constituire a Uniunii Social Liberale intre PSD si PNL careia i s-au alaturat apoi PC, iar in 2012 UNPR.

Fiind o creatie noua, cu un program adecvat momentului si cu lideri mai putin erodati, UNPR a prins la public, devenind repede o speranta a populatiei.

Un proiect si un antiproiect

Insa, datorita anvergurii de peste 50% din spectrul electoral, USL a fost perceputa de la inceput ca o amenintare a statu-quo-ului portocaliu, de aceea i s-au atribuit denumiri injositoare ca "alianta sau uniunea socialista, bolsevica", coalitia "contra naturii, a firii", "stanga-dreapta"...

In consecinta, s-a nascut, nici nu se putea altfel, proiectul anti-USL al celor ramasi pe dinafara: PDL, aflat atunci la Putere, PPDD plus o multime de partide-satelit a caror viata a depins mereu de PDL si de Cotroceni precum PNTCD, FC, PNR, inclusiv nou creatul PMP.

Ce cuprinde antiproiectul? Intr-o tara cu democratie asezata, celelalte forte politice s-ar fi preocupat de alcatuirea unei coalitii balansatoare, a unei aglutinari partinice in baza altui program si mai atractiv, si mai bine facut, nicidecum nu si-ar fi consumat timpul, energiile si resursele pentru desfiintarea prin orice mijloace a adversarului. Ceea ce la noi inca nu e posibil.

Ce e rau si ce e bine

Un proiec