Cînd am auzit că Liviu Dragnea a fost trimis în judecată, după ce procurorul Lucian Papici i-a predat dosarul, la cheie, noii şefe a DNA, Laura Codruţa Kovesi, am vorbit cu un avocat care a urmărit cu atenţie alegerile şi referendumurile din România, începînd cu „duminica orbului” din 1990. Omul nu e parlamentar, nu e membru în vreun partid şi nici nu face parte din echipa de avocaţi a lui Liviu Dragnea. N-a vrut să-i citez numele, fiindcă e de părerea că un avocat pledant trebuie să-şi păstreze toate cartuşele posibile pentru duelurile de la tribunal. Reproduc aici cîteva dintre observaţiile lui:

- Dacă se dovedeşte că Dragnea are legătură directă cu ameninţări şi cu încercări de intimidare ale alegătorilor, ăsta ar fi un cap de acuzare cît se poate de serios.

- Dacă există probe că din ordinul lui Dragnea alegătorii au fost mituiţi în bani sau în diverse bunuri, ar fi şi ăsta un cap de acuzare temeinic.

- Dacă în dosar există dovezi care arată că în urma actului de instigare săvîrşit de Dragnea a fost violat secretul votului şi că Dragnea a avut cunoştinţă de această fapt după ce a fost comis şi acesta ar fi un grav cap de acuzare.

- Dacă sînt probe că din ordinul direct al lui Liviu Dragnea s-au comis fraude în secţiile de votare, asta ar putea fi, de asemenea, o problemă greu de rezolvat pentru avocaţii lui Dragnea.

- În schimb Liviu Dragnea nu poate fi acuzat dacă activiştii locali ai PSD s-au dus să-i invite pe alegători la vot, cîtă vreme nu le-au spus şi cum să voteze.

- Faptul că Liviu Dragnea şi-a propus ca 60% dintre alegători să se prezinte la urne în ziua referendumului nu poate fi considerat un delict, ci o ţintă care ţine de regula de bază ademocraţiei. A-i îndemna pe alegători să-şi exercite dreptul la vot nu poate fi considerat o instigare, decît dacă faptul de a vota a devenit o infracţiune în România.