de N. I. DOBRA
07 octombrie 2013 10:13
13 vizualizari
A-A+ Cele mai multe posturi tv din România sunt de ştiri şi de sport, unde, bineînţeles, ori nu se vorbeşte nimic - dacă nu-i o calamitate, o crimă, o nuntă, o înmormântare, o victorie sau înfrângere răsunătoare - ori se bate apa-n piuă 24 de ore zilnic: mă culc ascultând conferinţa de presă a lui Laurenţiu Reghecampf sau comentariile lui Emil Grădinescu, mă duc la toaletă pe la 3 noaptea, aceiaşi sunt pe ecran; iau un diazepam, ca să pot dormi cât de cât, la ora 7 aud aceleaşi tâmpenii cu Roşia Montană, Codul Rutier şi nelipsitul preşedinte Traian Băsescu, care fusese forfecat cu o zi înainte în toate felurile. Mă bag în baie să mă spăl şi să mă bărbieresc, ca omul înainte de serviciu, mă ia Ana la refec, pentru că încă nu-i vremea să dau drumul la centrală. Vă imaginaţi cu ce tonus îmi încep ziua. Iar când îl aud şi pe fonful de Duckadam că-mi aminteşte de "generaţia de aur" a Stelei, care a făcut şi-a dres pe vremuri, chiar că-mi vine să-mi tai gâtul cu briciul lui moşu’.
Mă, o generaţie te ţine cât te ţine, după care te lasă. Nu contestă nimeni că am avut jucători buni, de la Dobrin, Dumitrache, Dinu, Dumitriu II, Domide, Bölöni, Balaci, Lucescu, Dembrovsci, Iordănescu, Dudu Georgescu, dar fotbalul a evoluat şi este o tâmpenie să tot faci referire la "generaţia de aur". Aia s-a dus, unii s-au dus de tot. Din păcate, antrenorii noştri n-au reuşit să ţină pasul cu progresul fotbalului mondial. Păi, Tănase, pregătit, ar fi nivelul lui Messi, Maxim, serios, ar fi titular în orice echipă germană. Mutu, dacă era ţinut în frâu, n-avea concurent în Europa... Avem jucători, n-avem antrenori şi psihologie de învingători...
* Am uitat să vă spun până acum că medicamentul cel mai eficace pentru a dormi fără vise nu-i diazepamul, ci meciurile echipelor noastre de fotbal, din campionat şi din afa
