În această vară, ANCOM anunţa propuneri pentru noi tarife de terminare în reţelele mobile, care continuă să avantajeze marii operatorii perpetuând asimetria faţă de telefonia fixă. Încercarea ANCOM de a pune tarifele de terminare pe costuri a fost un nou prilej pentru marii operatorii să iasă împreună şi să se plângă de reglementare.
Un prim argument a fost cel al investiţiilor. Este adevărat că s-a investit mult în reţelele mobile: primii doi operatori au investit fiecare peste 2 miliarde de euro în reţea şi au creat o piaţă. Dar tot atât de adevarat este că investiţiile au fost profitabile. În 2008 Orange avea profit net de 437,66 mil. euro, sau o marjă a profitului net de 33,3%, faţă de 29,3% cu un an înainte! Tot atunci, Vodafone avea profit net de 306,4 mil. euro sau o marjă de 25,8% faţă de 22% cu un an înainte! Astăzi concurenţa este mai puternică, industria a a juns la maturitate, criza îşi spune cuvântul, astfel că în 2012 Orange avea profit net de 116,2 mil. euro, sau 12,6% marjă profit net, iar Vodafone 112,7 mil. euro, sau 14,5% marjă.
Scăderea veniturilor şi a taxelor plătite de operatori către stat este un alt argument: „Statul va pierde taxe de 13 mil. euro/an, iar operatorii venituri totale de 206 mil. euro, potrivit studiului KPMG, finanţat de o asociaţie a Cosmote, Orange şi Vodafone”, conform Ziarului Financiar din 4 oct. 2013. De ce ar trebui să plătească întreaga societate costuri mărite cu 206 mil. euro pentru ca statul să aibă taxe mai mari cu 13 mil. euro? Care este eficienţa?
De fapt, impactul net al punerii pe costuri a tarifelor de terminare asupra operatorilor este mai mic, aproape 60 mil. euro/an, potrivit KPMG. Punând tarifele pe costuri, întreaga societate va plăti cu 206 mil. euro mai puţin, în timp ce operatorii vor pierde 60 mil. euro - profitabil pentru societate.
Punerea pe costuri a tarifelor comunica
