Laurențiu Reghecampf minte foarte mult. Minte atunci când nu este capabil să citească corect realitatea, minte când orgoliul îl cațără pe înălțimi doar imaginare, dar cel mai mult minte atunci când, umil fiind, i se impune un anumit discurs și un anumit comportament. Dacă Laurențiu Reghekampf ar fi defect doar în viața sa particulară, l-am neglija cu cea mai mare plăcere. Îngăduința sau indiferența nu mai pot funcționa însă atunci când antrenorul Stelei prejudiciază, prin derapajele sale comportamentale, interesele clubului care l-a angajat.

Vecinătățile toxice care alterează ieșirile lauriale sunt bine cunoscute. Laurențiu Reghekampf îl are aproape, în organigrama clubului, pe Mihai Stoica. Managerul nu este deloc prost. Dar este victima unui comportament paranoic, ieșirile sale fiind mai mereu generatoare de conflict. Și pentru a nu rămâne singur pe baricada absurdului, Mihai Stoica își face deseori aliat din antrenorul cu personalitate de împrumut. Imprumutul de personalitate este practicat de antrenorul Stelei și în calitate de soț al soției sale. Faptul că a ales să se mărite cu o precupeață a fotbalului îl privește direct și personal pe Laurențiu Reghekampf. Dar faptul că vrea să mărite și echipa Steaua cu interesele respectivei precupețe devine inacceptabil. Reghekampf trebuie să rămână doar antrenor, nu și pețitor mincinos.

Conflictele pe care tripleta Stoica – Prodanca – Reghekamf le-a generat în relațiile cu federația, cu liga și cu echipa națională au, evident, o argumentație mincinoasă. Dar minciuna și consecințele ei nu se întorc doar împotriva respectivei triplete. Interesele fotbaliștilor steliști capabili să ne reprezinte și la nivel naționțional pot fi grav afectate de stricăciunea șefilor care-și permit să vorbească în numele lor. Prestația unor fotbaliști aflați între ciocan și nicovală poate avea de suferit. În al doile